sâmbătă, 14 august 2010

Mind Of The Wonderful





Din moment ce n'am invatat nimic din elanurile nemasurate ale persoanelor de succes, constat ca nu mi'a ramas nimic altceva decat sa'mi ingrop sufletul intre zidurile afumate ale unei biserici si sa ma sting in suspine la picioarele acelor sfinti idioti, care mi'au tinut de urat toata vremea trecutului meu desert.

http://www.youtube.com/watch?v=QVoNKg-bF5s

joi, 24 iunie 2010

mihail, caine de circ.

Motto: “Numai tine minte sfatul ce’ti dau: in calatoria ta ai sa ai trebuinta si de rai, si de buni, dar sa te feresti de omul ros, iara mai ales de cel span.” Ion Creanga – Harap-alb.

Ieri s-a sinucis.

Te intereseaza povestea lui?

Doamne-doamne i’a daruit un simt al umorului dezvoltat. As spune ca era chiar un tip foarte amuzant. Din pacate a venit si momentul in care i’am descoperit blogul. Tanarul nostru, pe nume Mihail era foarte amuzant pe sticla, imitand tot felul de personaje de la periferia societatii. El gandea ca face treaba asta pentru a le ironiza si pentru a expune publicului defectele acestora. Insa ce nu stia, cam greu totusi pentru un om de televiziune sa nu stie asta, era ca “any publicity is good publicity”. Asa ca in loc de a infiera personajele respective, el le oferea o promovare gratuita. In momentul plecarii unui coleg din grupul lor umoristic, Mihail a rabufnit, reprosandu’i acestuia homofobia si rasismul de care a dat dovada. Se pare ca Mihail dorea prin emisiunea lui de la tv “sa incurajeze un mod de a gandi libertin,tolerant,tineresc si pacifist.” El se visa deja un legiuitor, un Moise care sa coboare cu noile table pe care sa le arate poporului spre vesnica ascultare si conformare.

Mihail a continuat apoi seria subiectelor interesante pe blogul lui. La fiecare 2-3 postari mai arunca o vorba despre vreo pseudo-vedeta intrebandu’se “de ce apare asta tot timpul in media?”

Pai bine Sherlock, poate daca nu le’ai repeta si tu numele atat de des, fie pe blog, fie pe sticla, poate n’ar mai aparea astea asa mult, nu crezi? Cam ca bajetii care vad un articol 100% despre sport pe saitu’ vreunui ziar si se grabesc sa comenteze “in sfarsit vad un articol in care n’apare Gigi.” Candyman vine doar daca’l strigi.

De asemenea, Mihail era pornit impotriva “cocalarilor” carora le dedica postari aproape saptamanale pe blogul lui. In afara de cliseele folosite cam de toti de vreo 5-6 ani incoace pentru a’i descrie, si care, evident, nu aduceau nimic nou (decat sute de comentarii de genu’ “ai dreptate”, de parca tocmai ar fi descoperit vreo noua teorie cu privire la originea vietii si nu ar fi spus vreun adevar stiut de toti si care a inceput sa’i plictiseasca pe multi) am mai remarcat doua lucruri. Furia cu care scria despre ei. Si pe alocuri invidia. Cam multa furie si invidie pentru un om ce se recomanda ca fiind actor de comedie.

In cele din urma a clacat. Ieri s-a sinucis…De ce? Nu se stie… Se stie doar cum: incercand sa’l copieze pe idolul sau, Toma Caragiu, a coborat in subsolul blocului in care locuia si a inceput sa dea gauri cu bormasina in structura de rezistenta. Blocul s’a prabusit peste el dupa vreo ore. Din fericire, nimeni altcineva nu a fost ucis sau ranit, blocul fiind locuit in mare parte de pensionari, acestia fiind plecati la ora incidentului la un protest organizat de PSD.

In orice caz, ce ma sperie este faptul ca, unde intorci ochii, dai numai de mihaili in ultima vreme…

luni, 26 aprilie 2010

inteligenta sclipitoare

Am gasit ceva frumos din vremuri de demult:

“In declaratiile mele politice am avut sansa sa apar personalitati, ale caror nume, intr-o alta epoca nici nu puteau fi rostite: Wass Albert, Daday Lorand, Bayer Zsolt, Szoboszlay Aladar" declaratie a ioroparlamentarului Sogor Csaba.


de parca acum ar putea fi...